Apiol

Apiolul este un compus chimic organic, cunoscut și sub numele de apiol de pătrunjel, apiole sau camfor de pătrunjel. Se găsește în semințele de pătrunjel și în uleiul esențial de pătrunjel. Heinrich Christoph Link, un specilist din Leipzig, a descoperit substanța în 1715 sub formă de cristale verzui reduse prin abur din uleiul de pătrunjel. În 1855, Joret și Homolle au descoperit că apiolul este un tratament eficient al amenoreei sau al lipsei menstruației.

În medicină a fost folosit, sub formă de ulei esențial sau sub formă purificată, pentru tratamentul tulburărilor menstruale. Este iritant, iar în doze mari este toxic și poate provoca leziuni hepatice și renale.

Hippocrate a scris despre pătrunjel ca fiind o plantă care provoacă avortul. Acest efect era cauzat de apiol.

Apiolul era folosit de femei în Evul Mediu pentru a întrerupe sarcinile. Utilizarea sa a fost larg răspândită în SUA, adesea sub denumirea de ergoapiol sau apergol, până când pe piața americană a fost introdus un produs adulterat extrem de toxic care conținea apiol și fosfat de tri-ortocresil (cunoscut și ca adulterant adăugat în ghimbirul jamaican).

Efectele toxice ale apiolului pur cristalin sunt contestate. Acesta provoacă un „avort relativ sigur” la femeile însărcinate dacă este luat în cantități mici. De asemenea, restabilește ciclul menstruației. O doză mai mare nu provoacă avortul, ci provoacă greață și dăunează ficatului și rinichilor.

Acum că sunt disponibile alte metode de avort, apiolul este aproape uitat în Occident, dar este încă produs și folosit în Orientul Mijlociu.

Numele de apiol este folosit și pentru alți compuși foarte apropiați, care se găsesc în mărar (dillapiole, 1-alil-2,3-dimetoxi-4,5-metilendioxibenzen) și în rădăcinile de fenicul.