Tancurile zburătoare rusești

.

Cel de-al Doilea Război Mondial a adus cu siguranță o perspectivă foarte inovatoare în ingineria militară și în ambele cazuri, atât al Aliaților, cât și al Axei, ideile deveneau din ce în ce mai nebunești pe măsură ce războiul avansa. Această idee particulară a venit de la Oleg Antonov, care a fost fondatorul industriei aviatice din cadrul Uniunii Sovietice la acea vreme. Fiecare parte a războiului căuta să obțină un avantaj competitiv prin îmbunătățirea tehnologiei militare.

Ideea avionului/vehiculului blindat era de a zbura cât mai repede posibil spre câmpul de luptă, acolo unde era nevoie, iar după aterizare să își desprindă aripile. Prototipul a fost de asemenea planificat pentru a fi folosit pentru a doborî bombardierele de joasă altitudine, precum și pentru a zbura peste liniile inamice pentru a le flanca din spate. Primul și singurul prototip a fost construit în 1942, luând unul dintre cele mai ușoare tancuri rusești, T-60, și combinându-l cu niște aripi de biplan fabricate, precum și cu o coadă dublă.

Ceea ce îi derutează pe mulți oameni este faptul că nu văd un motor și asta pentru că acest avion nu a fost niciodată menit să aibă un motor. Acest avion a fost conceput pentru a fi folosit ca planor și pentru a zbura la joasă altitudine spre câmpul de luptă. Este imperativ să înțelegem că utilizarea planificată pentru această aeronavă nu a fost aceea de a fi folosită în lupte aeriene, ci ca o modalitate rapidă de a desfășura vehicule blindate pe câmpul de luptă. Ideea principală era de a tracta aeronava până când aceasta ar fi planat până la câmpul de luptă, în teorie, acest lucru sună grozav, însă Antonov nu a luat în considerare greutatea de 5,8 tone a tancului.

În teorie, cu suficientă putere de tracțiune și aripi robuste, aeronava ar fi trebuit cel puțin să decoleze. Potrivit unor arhive vechi din cel de-al Doilea Război Mondial, găsite după destrămarea Uniunii Sovietice, pe 2 septembrie 1942, prototipul Antonov A-40 a avut primul său zbor. Pilotul ales să testeze A-40 a fost Serghei Anokhin, un celebru pilot experimental sovietic.

A fost remorcat de un bombardier TB-3 și odată ce a atins în jur de 160 de kilometri pe oră până la jumătatea pistei, rezistența la înaintare a fost prea mare pentru aripile biplanului din lemn. Serghei pierdea controlul și singura modalitate de a pune capăt experimentului a fost să renunțe la aripi și să facă o aterizare „moale” într-un tanc de 6 tone. Serghei a suferit doar câteva răni ușoare.

După ce au fost făcute câteva analize au existat 3 probleme majore. Prima a fost că aripile erau pur și simplu prea mari și nu atât de rezistente în ansamblu, deoarece erau făcute din lemn. A doua a fost că pentru a face vehiculul/avionul blindat mai ușor prin eliminarea unei părți din muniția și combustibilul din tanc, atunci pe câmpul de luptă s-ar prezenta ca fiind foarte ineficient. Nu în ultimul rând, pentru 1942 tancul era prea slab.

T-60 era înarmat cu un tun de 20 mm și un blindaj de 10-25 mm, în 1942 germanii desfășurau deja panzer F4-uri care veneau cu un tun de 75 mm și un blindaj de 40-65 mm. În urma acestor analize, Oleg Antonov a renunțat la acest proiect pentru a se putea concentra pe avioane mai realiste, care ar putea ajuta efectiv la câștigarea războiului.

.