Tulburarea de personalitate antisocială

Efectele aglomerării cronice a comunității asupra patologiei sociale

Patologia socială poate fi definită ca fiind acele fenomene care contribuie la dispariția unei societăți, de obicei prin reducerea populației sale, dar și prin perturbarea instituțiilor și a relațiilor sociale. Astfel, ratele ridicate ale criminalității, mortalității, accidentelor, bolilor și divorțurilor sunt indicatori ai patologiei sociale. În mintea multora, patologiile sociale sunt legate de marile orașe, unde acestea par să prolifereze și să se concentreze. Deoarece orașele mari sunt atât foarte populate, cât și pline de patologie socială, oamenii de știință au încercat să determine dacă aglomerarea comunității se află la baza patologiei evidente în orașe.

Interesul pentru relația dintre densitatea comunității și patologie a fost evident cel puțin de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată cu revoluția industrială a avut loc o creștere rapidă a orașelor în întreaga lume occidentală. Unii teoreticieni sociali au crezut că diversitatea oamenilor, anonimatul personal și nivelurile ridicate de autonomie individuală existente între oamenii din marile orașe ar duce la suferință psihologică și anomie. În schimb, se aștepta ca oamenii din orașele mici și din societățile agrare să aibă o viață socială mai bogată și un moral mai ridicat datorită familiarității și interacțiunii strânse cu alte persoane similare. Alți teoreticieni sociali au susținut că densitatea mare a orașelor ar expune oamenii la cantități copleșitoare de stimulare. Ca răspuns la supraîncărcarea de stimuli, orășenii s-ar retrage din punct de vedere social. Retragerea socială ar putea fi o strategie de reducere a supraîncărcării de stimuli. Prin reducerea preocupării pentru ceilalți și prin interacțiunea la un nivel superficial, ar exista mai puține intrări de stimuli cărora să le facă față în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, ar exista, în mod natural, costuri sociale dacă toată lumea ar acționa în acest fel, inclusiv apatie, frustrare, conflict și competiție.

Specialiștii în științe sociale contemporani urmăresc multe dintre aceleași întrebări referitoare la aglomerarea și patologia comunității ca și omologii lor de acum o sută de ani. De obicei, cercetătorii care fac cercetări asupra aglomerării investighează dacă zonele cu niveluri ridicate de densitate a comunității au, de asemenea, concentrații ridicate de patologii sau probleme sociale, psihologice și biologice. Densitatea populației comunitare a fost studiată în legătură cu ratele de deces, mortalitate infantilă, mortalitate perinatală, moarte accidentală, sinucidere, tuberculoză, boli venerice, spitalizare mentală, naștere, naștere nelegitimă, delincvență juvenilă, încarcerare, infracțiuni, bunăstare publică, internări în spitale generale și divorț. Dovezile actuale sugerează că există o relație redusă sau inexistentă între densitatea populației și principalii indicatori de patologie socială, cum ar fi mortalitatea, criminalitatea și delincvența juvenilă. Un grup de cercetare a observat că un raport mai mare de persoane pe acru a fost asociat cu rate ușor ridicate de mortalitate, fertilitate, delincvență juvenilă, internări în spitale de boli mintale și asistență publică. Cu toate acestea, cercetătorii au observat, de asemenea, că anumite grupuri etnice și economice erau suprareprezentate în zonele cu densitate ridicată. Astfel, factori precum sărăcia, mai degrabă decât densitatea, ar fi putut cauza ratele mai ridicate de patologie observate în rândul persoanelor care trăiesc în zonele cu densitate ridicată. Într-adevăr, atunci când cercetătorii au controlat efectele clasei sociale și ale originii etnice asupra rezultatelor patologice, relațiile dintre densitate și rezultate au dispărut.

Pe de altă parte, este posibil ca unele studii privind aglomerarea comunitară să fi subestimat efectele densității ridicate asupra patologiei umane. Măsurile agregate ale densității, cum ar fi numărul de persoane pe kilometru pătrat, și măsurile agregate ale patologiei, cum ar fi numărul de internări în spital, nu dezvăluie cu precizie expunerea la densitatea ridicată sau efectele acesteia asupra indivizilor. De exemplu, o persoană care locuiește într-o comunitate cu densitate ridicată ar putea să-și petreacă majoritatea orelor de veghe la un loc de muncă într-o comunitate care are un nivel scăzut de densitate. Sau, o persoană dintr-o suburbie cu densitate scăzută ar putea lucra toată ziua într-un oraș cu densitate ridicată. Expunerea reală a acestor persoane respective la o densitate ridicată este diferită de ceea ce s-ar aștepta pe baza densității comunităților lor. Într-un caz, efectele negative ale locuirii într-o comunitate cu densitate ridicată ar putea fi subestimate. În celălalt caz, beneficiile traiului într-o comunitate cu densitate redusă ar putea fi supraestimate. În cazul în care există multe dintre aceste cazuri particulare într-o populație de studiu, atunci o măsură agregată a densității comunității nu va fi o bună estimare a expunerii la aglomerare. De asemenea, o astfel de măsură nu ar fi utilă nici pentru examinarea efectelor aglomerației asupra sănătății și comportamentului uman. Există, de asemenea, probleme cu măsurile agregate ale patologiei. Principala problemă este că datele privind patologia socială provin din registrele publice oficiale, care pot fi incomplete și inexacte.

Pentru a face lucrurile și mai complicate, cercetătorii nu pot ști niciodată dacă relațiile dintre densitate și patologie sunt supraestimate sau subestimate atunci când analizează datele agregate. Adică, erorile de date cauzate de utilizarea măsurilor agregate ar putea face ca efectele densității asupra patologiei să pară mai puternice sau mai slabe decât sunt în realitate. O modalitate de a ocoli problemele asociate cu datele agregate este de a studia efectele densității ridicate asupra indivizilor, mai degrabă decât asupra unor comunități întregi. Altfel spus, s-ar putea măsura cu atenție expunerea indivizilor la densitate și sănătatea și comportamentele acestora. Acest lucru se face, de obicei, prin chestionarea indivizilor cu privire la nivelurile de densitate din gospodăriile lor și cu privire la sănătatea, comportamentul și bunăstarea lor psihologică. Constatările din acest tip de cercetare sunt discutate în secțiunea următoare.

.