Stimularea sânului pentru maturarea cervicală și inducerea travaliului

Context: Stimularea sânului a fost sugerată ca un mijloc eficient de inducere a travaliului. Este atât o intervenție ieftină și nemedicală care permite femeilor un control mai mare asupra procesului de inducere. Nu este clar modul în care stimularea mamară crește contracțiile uterine, însă s-a dovedit a fi eficientă pentru testele de stres de contracție și pentru augmentarea travaliului. Aceasta face parte dintr-o serie de analize ale metodelor de maturare a colului uterin și de inducere a travaliului, utilizând o metodologie standardizată.

Obiective: Determinarea eficacității stimulării mamare pentru maturarea colului uterin în trimestrul al treilea sau pentru inducerea travaliului în comparație cu placebo / nici o intervenție sau cu alte metode de inducere a travaliului.

Strategie de căutare: Registrul de studii al Grupului Cochrane pentru Sarcină și Naștere, Registrul Cochrane de studii controlate și bibliografiile lucrărilor relevante. Ultima căutare: Aprilie 2001.

Criterii de selecție: (1) studii controlate randomizate care compară stimularea mamară utilizată pentru maturarea colului uterin în trimestrul al treilea sau pentru inducerea travaliului cu nici o intervenție sau cu alte metode enumerate mai sus pe o listă predefinită a metodelor de inducere a travaliului; (2) alocare aleatorie în grupul de tratament sau în grupul de control; (3) disimulare adecvată a alocării; (4) încălcări ale managementului alocat care nu sunt suficiente pentru a afecta în mod material concluziile; (5) măsuri de rezultat semnificative din punct de vedere clinic raportate; (6) date disponibile pentru analiză conform alocării aleatorii; (7) date lipsă insuficiente pentru a afecta în mod material concluziile.

Colectarea și analiza datelor: A fost elaborată o strategie generică pentru a face față volumului mare și complexității datelor de studiu referitoare la inducerea travaliului. Aceasta a implicat o metodă de extragere a datelor în două etape. Extragerea inițială a datelor a fost realizată la nivel central.

Rezultate principale: Șase studii controlate randomizate au fost incluse în analiză, implicând 719 femei. Atunci când au fost analizate studiile care au comparat stimularea sânilor cu nicio intervenție, a existat o reducere semnificativă a numărului de femei care nu au intrat în travaliu la 72 de ore (62,7% față de 93,6%, risc relativ (RR) 0,67, interval de încredere (IC) de 95% 0,60 – 0,74). Cu toate acestea, acest rezultat nu a rămas semnificativ la femeile cu un col uterin nefavorabil. Nu au existat cazuri de hiperstimulare uterină. A fost raportată o reducere a ratei hemoragiei postpartum (0,7 % față de 6 %, RR 0,16, IC 95% 0,03 – 0,87). Nu a fost detectată nicio diferență semnificativă în ceea ce privește rata de operație cezariană (9% față de 10%, risc relativ RR 0,90, IC 95% 0,38 – 2,12) sau ratele de colorare a meconiului. Au fost raportate trei decese perinatale (1,8% față de 0%, RR 8,17, IC 95% 0,45 – 147,77). Această constatare trebuie interpretată cu prudență. Cele trei decese au survenit în brațul de stimulare a sânului dintr-un studiu cu trei brațe (stimulare a sânului versus nicio intervenție versus oxitocină) de calitate îndoielnică. Studiul a fost foarte mic (n = 57), a implicat doar femei cu risc ridicat, iar metoda de randomizare nu a fost raportată. Atunci când s-a comparat stimularea sânului cu oxitocina singură, analiza nu a constatat nicio diferență în ceea ce privește ratele de cezariană (28% versus 47%, RR 0,60, IC 95% 0,31 – 1,18). Nu a fost detectată nicio diferență în ceea ce privește numărul de femei care nu au intrat în travaliu după 72 de ore (58,8% față de 25%, RR 2,35, IC 95% 1,00 – 5,54). Nu a existat nicio diferență semnificativă în ceea ce privește ratele de colorare a meconiului. Au existat patru decese perinatale. Trei în brațul de stimulare a sânului și unul în brațul de oxitocină din studiul cu trei brațe menționat mai sus (17,6% față de 5%, RR 3,53, IC 95% 0,40-30,88).

Concluziile recenzentului: Stimularea sânilor nu poate fi evaluată pe deplin din punct de vedere al eficacității și siguranței din studiile incluse. Deși ar părea benefică în ceea ce privește reducerea numărului de femei care nu au intrat în travaliu după 72 de ore și reducerea hemoragiei postpartum, până la evaluarea completă a aspectelor legate de siguranță, nu ar trebui să fie luată în considerare pentru utilizare la o populație cu risc ridicat.