Relația terapeutică

În psihanaliză, relația terapeutică a fost teoretizată ca fiind formată din trei părți: alianța de lucru, transferul/contra-transferul și relația reală. S-au adunat dovezi privind contribuția unică a fiecărei componente la rezultat, precum și dovezi privind interacțiunea dintre componente. Spre deosebire de o relație socială, accentul relației terapeutice este pus pe nevoile și obiectivele clientului.

TransferEdit

Conceptul de relație terapeutică a fost descris de Freud (1912) ca fiind un „sentiment afectiv prietenos” sub forma unui transfer pozitiv.

Alianța de lucruEdit

Cunoscută și sub numele de alianță terapeutică, alianța de lucru nu trebuie confundată cu relația terapeutică, din care este teoretizată ca fiind o componentă.

Alianța de lucru poate fi definită ca fiind alăturarea părții rezonabile a clientului cu partea de lucru sau de analiză a terapeutului. Bordin a conceptualizat alianța de lucru ca fiind formată din trei părți: sarcini, obiective și legătură.

Tașele sunt ceea ce terapeutul și clientul sunt de acord că trebuie să fie făcut pentru a atinge obiectivele clientului. Obiectivele sunt ceea ce clientul speră să obțină de la terapie, pe baza preocupărilor pe care le prezintă. Legătura se formează din încrederea și certitudinea că sarcinile îl vor aduce pe client mai aproape de obiectivele sale.

Cercetarea alianței de lucru sugerează că aceasta este un predictor puternic al rezultatelor psihoterapiei sau consilierii clientului. De asemenea, s-a constatat că modul în care se desfășoară alianța de lucru este legat de rezultatele clientului. În general, o alianță care suferă o ruptură care este reparată este legată de rezultate mai bune decât o alianță fără rupturi, sau o alianță cu o ruptură care nu este reparată. De asemenea, în cazurile de succes ale terapiei scurte, s-a constatat că alianța de lucru urmează un tipar înalt-jos-înalt pe parcursul terapiei. Alianța terapeutică s-a dovedit a fi eficientă în tratarea adolescenților care suferă de PTSD, cele mai puternice alianțe fiind asociate cu cea mai mare îmbunătățire a simptomelor PTSD. Indiferent de alte proceduri de tratament, studiile au arătat că gradul în care adolescenții traumatizați simt o legătură cu terapeutul lor afectează în mare măsură cât de bine se descurcă în timpul tratamentului.

.