Rolul factorului de transcripție proteina activatoare 1 (AP1) în protecția mediată de factorul de creștere epidermică împotriva apoptozei induse de un agent de deteriorare a ADN-ului

Am investigat semnalele de supraviețuire ale factorului de creștere epidermică (EGF) în linia celulară de adenocarcinom gastric uman TMK-1. Tratamentul celulelor TMK-1 cu adriamicină (ADR) a provocat apoptoză și reacții legate de apoptoză, cum ar fi eliberarea de citocrom c din mitocondrii și activarea caspazei 9. Cu toate acestea, tratamentul cu EGF a redus considerabil apoptoza indusă de ADR, precum și aceste reacții. Am raportat anterior că factorul de creștere a hepatocitelor a transmis semnale de protecție împotriva apoptozei induse de ADR prin provocarea activării căii de semnalizare fosfatidilinositol-3′-OH kinaza (PtdIns3-K)/Akt în linia celulară epitelială umană MKN74 . Cu toate acestea, semnalizarea PtdIns3-K/Akt nu a mediat acțiunea antiapoptotică a EGF în celulele TMK-1. EGF a crescut expresia proteinei Bcl-X(L), un membru antiapoptotic al familiei Bcl-2, dar nu și pe cea a altor membri ai proteinei anti (Bcl-2) sau proapoptotice (Bad și Bax). Expresia c-Fos și c-Jun, componente ale proteinei activatoare 1 (AP1), despre care se știe că reglează transcrierea genei bcl-X(L), a crescut ca răspuns la EGF. Pretratarea celulelor cu PD98059, un inhibitor al kinazei MAP kinazei, a inhibat expresia c-Fos și c-Jun indusă de EGF, legarea ADN-ului de AP1, expresia Bcl-X(L) și rezistența la apoptoza indusă de ADR, sugerând că EGF a transmis semnalul antiapoptotic în așa fel încât a activat AP1 prin intermediul unei căi de semnalizare MAP kinazei. Celulele TMK-1 transfectate în mod stabil cu TAM67, mutant dominant-negativ c-Jun, nu au prezentat expresia Bcl-X(L) indusă de EGF și nici rezistență la apoptoza indusă de ADR. Aceste rezultate indică faptul că reglarea ascendentă a expresiei Bcl-X(L) mediată de AP1 este esențială pentru protecția celulelor TMK-1 împotriva apoptozei induse de ADR.